May the best one win

Ne apropiem cu pasi repezi de inchiderea votului pentru Proiectul lunii iunie pe ResponsabilitateSociala.ro.

Din 8 proiecte care au fost supuse privirii critice a publicului, 2 isi disputa locul I, la distanta de cateva voturi.

Imi place sa urmaresc dinamica votului, imi arata ca oamenilor le pasa de cat de mult le pasa companiilor de oameni.

Tu pentru ce proiect ai votat?

Technorati Profile

Microsoft si CSR (valul 2)

Vorbeam acum cateva saptamani despre Microsoft si CSR. Iata ca avem noi informatii pe acest subiect.

Pe CSRwire.com aflam ca Tech Museum of Innovation ii acorda lui Bill Gates premiul “Global Humanitarian Award”.

Aparent, Bill Gates a transformat tehnologia intr-o unealta pentru a imbunatati viata oamenilor.

Oricat de multe replici acide s-ar face la adresa Microsoft (Windows mai ales), sa nu uitam ca exista si parti bune. In fond, fara aceasta companie lumea ar fi aratat altfel.

Din stirea publicata pe CSRwire aflam urmatoarele:

“Contributiile filantropice ale lui Bill Gates au venit in doua etape:

1. Crearea unei culturi a daruirii in Microsoft.

In 1983, Bill Gates a initiat campania United Way pentru a convinge cei 476 de angajati ai companiei sa faca donatii; 30 de ani mai tarziu compania are 68 000 de angajati si contribuie anual la dezvoltarea societatii cu 61 de milioane de dolari, 60 000 de ore de munca de voluntariat si software in valoare de 273 de milioane de dolari.

2. Infiintarea Fundatiilor

In 1994, Bill Gates a infiintat Fundatia William H. Gates. Trei ani mai tarziu, a fost infiintata Gates Library Foundation, al carei obiectiv era introducerea computerelor conectate la internet in bibliotecile publice din State.

In 2000, cele doua organizatii au fuzionat, formand Fundatia Bill si Melinda Gates. In cinci ani de activitate, Fundatia a investit 10.5 miliarde dolari in proiecte sociale.”

Recapituland:

  1. Microsoft incepe sa piarda din cota de piata.
  2. Fundatia Bill si Melinda Gates are, de 6 ani (!), o contributie consistenta la dezvoltarea comunitatii locale si globale.
  3. Bill anunta ca se va retrage din fruntea companiei pentru a se implica mai mult in actiunile Fundatiei.

Concluzii:

  1. 10,5 miliarde dolari….Sunt impresionata. Keep it up!
  2. O miscare in forta pentru consolidarea Microsoft. Pragmatism + altruism? De ce nu? Poate ca altruismul este, in fond, foarte pragmatic.

Generatia cronofoba

Suntem o generatie ciudata: cronofobi si cronofili.

Inclin sa cred ca suntem mai degraba cronofobi.

Eu una sigur sunt.

Ca sa fie termenii clari:

Cronofob = persoana care traieste mereu contra cronometru si se confrunta cu problema trecerii ireversibile a timpului. Se uita cu religiozitate si frica la ceas, uimindu-se cat de repede se consuma orele unei zile si lunile unui an.

Cronofil = timpul este bland cu aceasta persoana. Se desfata cu langoarea zilelor de vara…si de toamna…si de iarna…si de primavara…Nimic nu o preseaza si simte ca va trai o eternitate. Doar plictiseala timpului ce trece prea greu devine uneori o povara.

Cronofag (despre activitati) = care iti mananca timpul. Lucruri mici, dar dure si costisitoare.

De unde aceasta observatie?

Totul a pornit de la o discutie despre cronofagie cu Ana. Am relizat ca nu exista doar activitati cronofage, ci si oameni cronofobi si cronofili.

Cronofobi tind sa fie tinerii care sunt implicati in activitati de dezvoltare personala, cei care actioneaza. In utlima vreme am vazut destul de multi.

Cronofili sunt cei care asteapta sa li se dea si se lamenteaza ca nu primesc, cei care reactioneaza. Ii vad mai rar acum. Ma intreb daca este din cauza ca sunt mai putini sau din cauza ca nu prea mai am contact cu ei.

Am incercat sa imi aduc aminte de momentul in care am devenit cronofoba.

Mi-am dat seama ca pot localiza aceasta frica undeva la inceputul perioadei de scolarizare. Primele responsabilitati – primele simptome.

Incepand de atunci m-am raportat mereu la obiective care trebuie atinse. Desigur, obiectivele au evoluat, au devenit mai complexe, mai reale, mai pe termen lung.

Fundamentul a ramas acelasi: voi trai x ani. Din x, y ii voi petrece pentru a atinge obiectivul z. Anii sunt imparitit in luni, lunile in zile si zilele in task-uri.

Este o reala batalie. Dar este o batalie fara de care nu as putea trai.

Sunt cronofoba si mandra de asta!

Nu as suporta sa ma trezesc la pranz, sa ma intreb ce fac astazi ca sa imi omor timpul si apoi sa ma intorc in pat.

Este cronofobia o “boala”? Este o piedica in calea implinirii mele pe orice plan?
Nu! Este un propulsor. Daca nu mi-ar fi frica de timpul ce trece nu as trai timpul pe care il am.

Ramane intrebarea: “Noi, ca generatie, ce suntem? Cronofobi sau cronofili?”

Next Page →