Responsabilitate cu simt de raspundere

Cat de “pe bune” sunt initiativele CSR ale companiilor?
In jurul acestei intrebari purtam o conversatie foarte interesanta zilele trecute pe grupul pr-ong cu Jackie Bojor.
Noi am ajuns la concluzia ca exista si proiecte “CSR pe bune”, lansate nu doar din considerente de imagine.
Vreau sa stiu si care este parerea ta. Ai trei optiuni pentru a-ti exprima opinia (argumentata, desigur):
  1. purtam discutia aici, pe blog ;
  2. purtam discutia pe grupul pr-ong;
  3. votezi proiectul de CSR preferat pe ResponsabilitateSociala.ro.
In ceea ce priveste a treia optiune, am lansat sistemul luna aceasta. Poti vota pentru unul din cele 9 studii de caz inscrise pe site in luna iunie.
P.S. Orice initiativa de combinare a celor trei cai este binevenita.

Devoratori si devorati

Am fost la Noaptea devoratorilor de publicitate.

Sala Polivalenta, multa lume, multa agitatie, prea putin aer si prea mult Parazitii. Din fericire asta a fost o etapa trecatoare (Parazitii adica), a urmat curand partea frumoasa.

Iti spun ce mi-a placut…
…si ce mi-ar fi placut:
  • o inititiativa laudabila;
  • o sala aproape plina de oameni tineri, dezinvolti si pasionati de comunicare;
  • o serie de spoturi uimitoare, intre care si cateva romanesti care au facut senzatie;
  • am descoperit ca exista si reclame bune pentru detergenti;
  • am admirat spot-urile campaniilor sociale (contra fumatului, pentru prevenirea HIV, contra violentei domestice, etc) si reactia salii la ele. Cine spune ca tanara generatie este ignoranta? Nu cred sa fi vazut un om (in afara de cei care adormisera) care sa nu aplaude la spoturile sociale;
  • umorul spoturilor romanesti;
  • publicul, fara exceptii.
  • ca evenimentul sa aiba un site de prezentare;
  • sa fi vazut mai multe materiale de promovare pentru eveniment (la mine cel putin nu prea au ajuns informatii referitoare la “Noaptea devoratorilor de publicitate” anul acesta);
  • sa imi dau seama dupa vreun indicator pe unde se intra;
  • sa nu fie Parazitii in deschidere;
  • sa nu ne atraga Dan Chisu atentia asupra faptului ca la noi sunt cele mai ieftine bilete la “Noaptea…”;
  • sa nu ma simt ca in sauna;
  • sa nu fim rugati prin aprinderea luminilor sa plecam la ora 4 dimineata;
  • sa nu fie probleme tehnice;
  • sa nu fie atatea clipuri din Coreea;
  • sa fie tradusa prezentarea (ca sa simt si eu ca evenimentul a fost facut pentru noi, nu ca s-a venit cu cd-ul de la evenimentul din Franta).
Oricum ma duc si anul viitor, din respect pentru industrie. Sper ca atunci sa fie aproape goala casuta “mi-ar fi placut”.

Calatorie cu peripetii

In seara asta iti povestesc despre trenuri si calatorii si despre cat de mult conteaza drumul in sine.

Saptamana trecuta pe vremea asta eram in mijlocul unui demers creativ de a critica CFR-ul.

Povestea a inceput simplu: dupa o oprire de 2 zile in Botosani trebuia sa ma urc in tren pentru a ajunge luni dimineata la birou (drumul Botosani – Bucuresti dureaza 8 ore)

Valul 1:
Trebuie sa aflu la ce ora am trenul. Pare simplu, nu?
Nu e chiar asa…

Cum puteam afla?

  1. Agentia CFR: Exista o agentie CFR in oras, dar este inchisa in weekend (pana acum nimic anormal). Ceea ce este anormal este ca orele afisate pe panoul de la intrare s-au dovedit de doua ori a fi gresite. Deci aceasta optiune cade.
  2. Telefon la informatii: Am incercat de 3 ori. Nu a raspuns nimeni. Cade si aceasta.
  3. Internet: Conexiunea la internet in Botosani este o raritate. Inca se mai intra de la sala pe messenger, iar la sala computerele erau rezervate. Cade? Nu chiar. Apelez la un prieten din Iasi sa imi spuna ora la care am tren. Imi spune 23 20. Ciudat…stiam ca e la 22 40…Ma hotarasc sa ma duc mai devreme, pentru orice eventualitate.
Valul 2:
Ajung la gara la cu 40 de minute inainte de ora la care pleca trenul si ma duc sa imi iau bilet.
Surprize, surprize….trenul tocmai plecase. Dupa un moment de contemplare incerc sa aflu ce alte sanse am de a pleca spre Bucuresti in noaptea aceea.

Cea mai buna varianta ar fi fost sa prind trenul in Veresti (cu masina se fac 20 de minute, cu trenul 1 h) dar aflu ca acest tren nu trece prin Veresti. (! majoritatea trec)

Cum nu puteam ajunge in Suceava sau Iasi ca sa plec de acolo, ramanea optiunea autocarelor. Asa ca ma plimb cateva ore prin oras incercand sa gasesc un autocar / microbuz. Nici o sansa: nu mai pleaca nimic din Bt dupa ora 22.

Ce pot face? Ma resemnez. Hotarasc sa iau trenul direct de a doua zi, de la ora 5 a.m.

Valul 3:
Ora 5 a.m. : sunt in gara. Aflu ca trenul pleaca la 5:45. Este o imbunatatire. Macar acum mi s-a spus ca pleaca mai devreme.

Mai aflu inca ceva: trenul nu este direct deloc. Este cu schimbare in Veresti, unde se sta o ora. Acum asta este. Astept o ora in Veresti (nu iti doresc sa stai acolo mai mult de 5 minute, este o gara de-a dreptul sinistra)

Valul 4:
Ajung in Veresti.

Aici inca 2 surprize:
  1. biletele pentru trenul spre Bucuresti se pun in vanzare cu 5 minute inainte ca acesta sa intre in gara (este un risc).
  2. (si aceasta este mai frumoasa): Trenul de noaptea trecuta trecea prin Veresti, chiar stationa 20 de minute, deci l-as fi prins lejer. 2 late now.

Valul 5: 
In sfarsit sunt in drum spre Bucuresti in Sageata. (la ora 8 dimineata, cand la 9 trebuia sa fiu la birou…din fericire am colegi empatici). Urma sa ajung la ora 14 20 in Bucuresti. Dar nu aici se termina povestea.

In timp ce lucram la un draft, observ ca trenul incepe sa mearga inapoi…in zona Bacau…interesant…aflu ca este un blocaj pe linia ferata…va dura ceva pana ce putem porni din nou.

Asteptam intr-o alta gara sinistra (observ ca sunt din ce in ce mai multe gari sinistre in Romania) o buna bucata de timp. Dupa o sufocanta asteptare pornim din nou spre Bucuresti.

Am ajuns in capitala in jurul orei 5 p.m……cand ar fi trebuit sa ajung in jurul orei 6 a.m.

Concluzia:

My wishlist just changed. Getting a car moved up a few steps.

← Previous Page