De ce iubim Bucurestiul - CSR sau Damage Control?
S-a tot discutat si atacat campania desfasurata de Apa Nova, prin GMP - De ce iubim Bucurestiul.
Majoritatea reactiilor sunt la extreme: love it or hate it. Cert este ca putini dintre noi au ramas indiferenti la mesajele care ne indeamna la nostalgie plasate prin tot orasul.
Stefan se intreaba in repetate randuri ce anume face Apa Nova pentru Bucuresti prin aceasta campanie sociala (anume “Apa Nova pentru Bucuresti” pe numele ei intreg). Care este legatura dintre companie si initiativa?
Daca se pare ca nu reuseste sa vada nimeni legatura, poate ca nu exista niciuna. De ce presupunem automat ca este o initiativa CSR si nu o campanie de imagine (idee lansata tot pe blogul lui Stefan, anume aici) sau, si mai bine, de damage control?
Inainte de a exprima ideea care ma bantuie, sa ne uitam la 2 imagini:
Stirbei Voda 1
Stirbei Voda, un pas mai incolo
Deci avem, Strada pe care sta bunica = Strada pe care se lucreaza 4/24/7
(foarte galagios de altfel), blocandu-se circulatia.
Mai avem un super banner De ce iubim Bucurestiul la Gara de Nord, unde intalnim nenumarate cratere (cand ajung pe acolo ii fac si poza). Mai sunt cateva la iesirea din metrou Dristor, cartier in care, surprize, surprize, se lucreaza
Mie mi se pare o coincidenta putin cam ciudata. Ar fi interesant de vazut exact cate dintre punctele media forte ale campaniei sunt plasate in zone in care se sapa si foreaza.
The way I see it, trecand pe langa un semn de genul Strada pe care sta bunica sau Aici bateau vecinii in calorifere cand dadeam chef (la Gara de Nord), tindzi sa o iei pe calea nostalgiei si sa iti concentrezi atentia asupra timpurilor trecute, nu asupra gropilor din jurul tau. Pe scurt, campania determina trecatorii sa substituie un sentiment de frustrare cu unul placut nostalgic. Vi se pare trasa de par ideea?
In alta ordine de idei, campania era de asteptat sa aiba un impact mai mare asupra bucurestenilor naturalizati. Cei care au crescut in Bucuresti nu resimt dorul de casa si nostalgia trecutului precum noi, locuitorii mai proaspeti ai capitalei. Chiar daca bucurestenii get-beget ar putea fi target-ul principal (ex. Aici coboram cand mergeam la scoala), au vazut de prea multe ori partile triste ale orasului pentru a se induioasa la sugestiile Apa Nova.
In inca o alta ordine de idei,
ma numar printre cei care adora campania asta. Indiferent care este strategia din spatele ei, savurez fiecare moment nostalgic pe care mi-l induce.
Cafea ING la Unicredit
Azi-dimineata, ING servea trecatorii cu o cana de cafea fierbinte, in plin rush hour. O idee excelenta: o sa ma apropii de brand, o sa am senzatia ca are grija de mine si imi anticipeaza dorintele si imi mai da si ideea ca este o banca plina de “caldura”.
Asta ca asta, partea cea mai frumoasa este ca aceste cafele se serveau chiar in fata bancii Unicredit Tiriac din Charles du Gaulle (care, apropo, imparte sediul si cu o filiala Raiffeisen; mai spun si ca BRD are un sediu la 2 minute distanta?
)
Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult ING-ul
. Pentru ingeniozitate daca nu pentru altceva, desi si serviciile mi se par ok prin comparatie cu alte banci.
Plain advertising?
Nope. Plane advertising mi se pare orice numai “plain” nu (era prea simpatic jocul de cuvinte ca sa nu-l folosesc
).
Desi imi inchipui ca este ingrozitor de scump sa branduitesti un avion, cred ca este o investitie…. interesanta. Daca tot ai mers tot drumul in park inn, de ce sa nu petreci si restul calatoriei cu ei? Cand vorbim de eficienta insa…. este loc de discutii.
Hmmm…. inca nu se baga nimeni la branduit cladiri? Serios c-ar fi mai ieftin si mai eficient. In fond, o cladire sta la sol tot timpul
.
n.b. observat pe drumul de intoarcere dintr-o sesiune intensa de invinetire reciproca prin munti (cateva din imaginile “cuminiti”, fara armament, la Ruxandra).
