Vreau ordin de restrictie

Seara trecuta ma intorceam acasa la o ora destul de tarzie. Ca de obicei, aveam o stare de nesiguranta, chiar teama, pentru simplul fapt ca strazile erau pustii si era intuneric. In scurt timp insa mi-am dat seama ca este absurd sa imi fac probleme. Exista situatii mult mai rele.

Exista persoane carora le este frica (justificat) sa stea in propriul apartament sau chiar sa iasa pe strada. Exista persoane care sunt mereu nevoite sa se uite in spate pentru ca este posibil sa fie urmarite. Exista persoane care au tot dreptul sa se teama de ce le poate astepta dincolo de coltul blocului.

Pentru aceste persoane, legea ofera mult prea putine masuri de siguranta. In Romania nu exista ordinul de restrictie. Exista doar posibilitatea de a obtine interzicerea revenirii la domiciliu in cazurile de divort. Mi se pare prea putin.

Fundatia Sensiblu (infiintata de A&D Pharma pentru a oferi sprijin victimelor violentei domestice) depune eforturi pentru introducerea ordinului de restrictie in legislatia romaneasca.

Pe site situatia este expusa mai amplu. De asemenea, se strang voturi pentru a sustine aceasta initiativa. In momentul de fata au votat 1294 de persoane.

Voturile noastre nu sunt suficiente. Sunt necesare 100 000 de semnaturi din cel putin un sfert din judetele Romaniei din cate stiu eu. Dar macar este un pas in directia buna. Este o initiativa pe care o laud si pe care o sustin.

Voteaza pentru introducerea ordinului de restrictie in legislatia romaneasca!

Telefonia mobila salveaza vieti

In ultima vreme stirile sunt bombardate cu imagini de la accidente rutiere. Poate ca este o consecinta (sau o componenta) a campaniei “Stop accidentelor rutiere! Viata are prioritate!” (Bravo companiilor si institutiilor care sustin campania!)

Problema: numarul accidentelor rutiere atinge cote alarmante. Motivele sunt numeroase. Primele care imi vin in minte sunt viteza excesiva si neatentia la volan.

Rationament: daca eliminam o cauza, putem evita cel putin un accident.

Solutie: trecem de la fapte la vorbe si ne asiguram ca oamenii sunt mai atenti la volan. Facem asta prin telefonia mobila.

De ce?

Foarte multe persoane vorbesc la telefon in timp ce sunt la volan. Studiile arata ca a vorbi la telefon in timp ce conduci este la fel de riscant ca si a conduce in stare de ebrietate. Majoritatea persoanelor sunt constiente ca acea conversatie le distrage atentia, dar tentatia de prelua apelul este prea mare.

In momentul de fata exista optiunea de a folosi un headset. Totusi, aceasta solutie nu rezolva problema concentrarii – atentia ta este in continuare impartita intre sosea si telefon.

Cum?

Providerii de telefonie mobila creeaza un sistem “road-safety”. Acesta ar functiona cam asa:

Bineinteles, mesajul este si de promovare. Cred ca este o modalitate buna de a comunica o initiativa CSR. Direct, personal si chiar in secunda in care se desfasoara.

Concluzia:

Vorbim despre CSR ca un mod de imbunatatire a vietii comunitatii. O imbunatatire semnificativa ar fi salvarea / prelungirea ei.

Ma pot gandi la cateva companii care sa implementeze sistemul…

P.S. Daca tot am deschis acest subiect: campania nationala impotriva sofatului neglijent poate fi imbunatatita, din punctul meu de vedere.

Imaginile de la locurile accidentelor nu comunica suficient, sunt impersonale. Un morman de fiare contorsionate nu sperie pe nimeni. Un cadavru care ai putea fi tu te sperie. Un copil in coma care ar putea fi al tau te sperie.

Consider ca atunci cand ne dam seama cate vieti riscam pentru a ajunge undeva mai repede, o sa deschidem ochii si o sa inchidem telefoanele inainte de a ne urca la volan.

Responsabilitate corporatista si corporativa

Bogdan Diaconu - asistent universitar la Catedra de Filosofie, Sociologie si Politologie a Facultatii de Management, ASE, Bucuresti (!) semneaza in urma cu ceva vreme articolul Între guvernare corporatistă şi responsabilitate socială corporatistă.

Citind articolul, m-am gandit sa imi lamuresc o neclaritate, asa ca m-am uitat in DEX. Am gasit 3 definitii foarte interesante:

1. CORPORATÍST, -Ă, corporatisti, -ste, adj., s.m si f. 1. Care tine de corporatism si de ideologia lui, privitor la corporatism si la ideologia lui. 2. S.m si f. adept al corporatismului. 3. Adj. Corporativ. – Corporatism + suf. -ist.

2. CORPORATÍSM s.n. Doctrina social-politica si economica, aparuta dupa primul razboi mondial, care preconiza inlocuirea sindicatelor muncitoresti cu corporatii, organizatii profesionale din care sa faca parte atat muncitorii, cat si patronii, precum si inlocuirea parlamentului cu o reprezentanta nationala a corporatiilor. – Din fr. corporatisme.

3. CORPORATÍV, -Ă, corporativi, -e, adj. Care tine de corporatii, privitor la corporatii; pe baza de corporatii; corporatist (3). – Din fr. corporatif.

Din cate observ eu, sensul “corporativ” este al treilea atribuit cuvantului “corporatist“.

Chiar vrem sa lansam asemenea neclaritati privind conceptul de responsabilitate sociala a companiilor?

Eu nu prea as vrea sa vad initiative de responsabilitate sociala corporatista. Spor la proiectele de responsabilitate sociala corporativa totusi!

← Previous PageNext Page →