De ce vad unii oameni responsabilitatea sociala ca ipocrizie?
In ultimele zile am purtat cateva conversatii foarte interesante pe tema responsabilitatii sociale a companiilor. Desi s-au exprimat si puncte de vedere pozitive, cele negative mi-au atras atentia si pe acestea le voi mentiona in continuare.
O opinie exprimata frecvent de partenerii mei de conversatie a fost ca CSR-ul este facut “de ochii lumii”.
Cateva persoane si-au sustinut convingerea ca niciunei companii nu ii pasa de comunitatea in care activeaza. In plus, compania “ia si oamenii peste picior aruncandu-le in fata programele CSR pe care le-a desfasurat”.
Pe scurt, companiile s-ar implica in viata comunitatii doar pentru ca asta le asigura acoperire media, deci o publicitate mai ieftina si mai de efect.
Nu spun ca un program CSR nu genereaza acoperire media. Din contra, este un adevar si chiar unul important deoarece aduce beneficii considerabile unei companii. Nu consider insa ca este mai ieftin sa faci programe de responsabilitate sociala decat sa iti faci publicitate. Desigur, trebuie sa adaugam si argumentul etic care vine in sprijinul programelor CSR.
Dincolo de eternele contraargumente care pot fi aduse afirmatiilor pe care le mentionam mai sus se afla o problema mai importanta: ce se afla la baza acestor opinii?
In incercarea de a gasi un raspuns intuitiv la aceasta intrebare, am incercat sa analizez putin comunicarea pe probleme de CSR in Romania.
Am observat ca o buna parte din comunicare se face pe langa proiecte si programe. Este un lucru bun…un inceput promitator. Am observat insa ca se comunica prea putin asupra responsabilitatii sociale pe alte paliere.
Spre exemplu: o parte importanta a responsabilitatii sociale a unei companii o constituie politicile fata de angajati. Concret, ce face compania X pentru a-si sprijini angajatii? Ce politici are in ceea ce priveste egalitatea sexelor? Etc.
Chiar daca informatiile acestea pot fi gasite (destul de rar si atunci destul de putine) pe unele site-uri locale, comunicarea programelor este exponential mai intensa.
Cred ca ar trebui ca la capitolul “Responsabilitate Sociala” sa se poata citi si daca in sediul companiei exista o cresa, (concret) care sunt politicile de angajare, ce masuri se iau pentru asigurarea egalitatii si sigurantei la locul de munca etc.
Comments
13 Responses to “De ce vad unii oameni responsabilitatea sociala ca ipocrizie?”
Leave a Reply
-
About
My Twitter feed- ramona22: RT @Ford_Kuga: Calling all Londoners - there will be a Ford S-MAX Projection in Russell Sqaure tonight. Details here: http://ow.ly/2BJGD ...
- ramona22: @igmorrison #FordSMAX Hell, yeah :D It looks amazing
- ramona22: #transmedianext Who's going to the projection on the Senate House tonight?
- ramona22: RT @julianfriedmann: #transmedianext. Lance Weiler of Seize the Media brilliant on story development. Come to #londonswf to hear his col ...
-
Must see
Buna Ramona!
Vorbesti de “Responsabilitate Sociala”, ca un apanaj al companiei. Personal cred ca este un atribut al statului. Implicarea companiilor in asemenea proiecte, nu face decat sa agraveze disputa ‘Patronat vs Sindicat’, cei din urma dorind sa transforme responsabilitatea in obligativitate. Nu doresc sa intru in polemici, dar daca ne uitam putin in urma, la o chestie care azi pare banala, prima de craciun, o actiune practic de tip CSR, a ajuns sa devina o obligativitate pentru companii. Exemplele sunt multe, si nu are rost sa le continuam. Sumele incasate de stat, de la companii, ar fi mai mult decat suficiente pentru orice tip de actiune CSR, insa statul, e stat. Adica de STAT DEGEABA, pe banii contribuabilului. Protectia si responsabilitatea, sunt doua notiuni diferite, dar cu un numitor comun.
Buna Nicholas,
Sunt de acord cu tine, responsabilitatea sociala este si un apanaj al statului.
In articolul de mai sus ma refer la responsabilitatea sociala a companiilor. Aceasta este strans legata de stat. Exista numeroase reglementari care ghideaza politicile companiilor, mai ales in ceea ce priveste relatia cu angajatii. Poti citi mai multe despre acestea la urmatoarea adresa: http://www.responsabilitatesociala.ro/ce-este-csr.html
Consider ca este mai mult decat in regula sa existe asemenea reglementari. In cele din urma, printre beneficiari se numara si indivizii dintr-o comunitate.
In ceea ce priveste programele CSR: acestea sunt desfasurate voluntar. Poate ca este unul dintre motivele pentru care se comunica mai mult asupra lor.
Sunt de parere ca aceste comunicari de program ar trebui sa fie completate de o comunicare adecvata a politicilor. Rezultatul final ar fi o imagine mai ampla asupra unei companii / organizatii. Sub umbrela acestei cunoasteri aprofundate, probabil ca impresia de ipocrizie care apare ocazional ar fi mult mai slaba.
Sincer, personal nu vad sa fi spus ceva de ipocrizie. Ca se deduce, e clar. Culmea este ca ipocrizia apare din partea celui care beneficiaza de astfel de programe, considerand ca actiunile de CSR sunt practic o obligatie a companie, si nicidecum altceva. Cam la asta se reducea comentariul anterior.
CSR-ul este o actiune voluntara, dincolo de impunerea legala, si implica constiinta sociala a persoanei care conduce compania la un moment dat.
Oare m-am facut inteles? Daca nu, mai putem continua..
De ipocrizie, cred ca amandoi am lasat sa se inteleaga :). Inteleg ca atunci cand vorbesti de ipocrizie, te referi la ipocrizia persoanelor. Sunt de acord cu tine si pe acest punct. Cred ca exista destul de multe persoane care nu apreciaza eforturile companiei din care fac parte.
Eu ma refer la situatiile in care oamenii vad unele companii ca fiind ipocrite in initiativele lor CSR. Motivul pe care il identific este faptul ca unele persoane intra in contact doar cu o parte redusa din latura responsabila a unei companii.
CSR-ul este intr-adevar o actiune voluntara. Cu toate astea, nu strica sa fie “orientat” de catre anumite organizatii. In felul acesta se merge la unison intr-o directie corecta.
Eu sper ca te-am inteles. Spune-mi daca ma insel. Daca nu ma insel, asta nu inseamna neaparat ca nu putem continua
[..] asta nu inseamna neaparat ca nu putem continua
[..] Placerea e a mea!
Multumesc pentru newsletter-ul SELENIS. Chiar imi prinde bine( 10 reguli de web writing).
Nicholas, pentru cele 10 reguli de webwriting ar trebui sa ii multumesti lui Marius Balaci - eu nu mai sunt la Selenis
total offtopic: ar trebui sa dai cumva posibilitatea vizitatorului sa comenteze si imaginea din header. asta a fost primul gand cand am intrat pe blog
Daca era un blog foto, poate as fi dat si posibilitatea asta, dar asa….
Nu vreau sa ingradesc libertatea de exprimare a nimanui
Nu mi s-a parut necesar, atata tot.
De ce unii oameni neaga lucruri evidente, precum acesta ca responsabilitatea sociala e facuta de multe ori si cu alte scopuri decat cele sociale?
Gabi,
Eu nu am nicio inclinatie catre a nega asta.
De fapt, sper ca este clar ca CSR se face si pentru ca exista beneficii considerabile pentru companie.
Din Responsabilitatea Sociala au de castigat toate partile implicate. Cel mai frumos lucru este ca printre aceste parti se numara si individul ca persoana.
“Nu vreau sa ingradesc libertatea de exprimare a nimanui
Nu mi s-a parut necesar, atata tot.”
Nu face nimic. De asta am si scris. Feedback-uri ca si al meu te ajuta sa iti imbunatatesti pagina si sa vii in intampinarea nevoilor atat de variate ale vizitatorilor
Postul asta m-a dus imediat cu gandul la campania http://www.milioanedecopaci.ro care printre sponsorii principali si Smithfield Romania. Daca asta nu e ipocrizie si o chestie de imagine… Smithfield este notorie prin IRESPONSABILITATEA fata de mediul inconjurator in SUA si Polonia, iar in plus -dupa parerea mea- o firma implicata in cresterea animalelor este prin definitie iresponsabila ecologic (vezi: The Ecological Consequences of Meat Consumption) nu degeaba s-au impplicat in campania asta pentru ca stiu ca peste nu mult timp o sa li sa scoata ochii pentru ce vor face in ro ca acum inca sunt la inceput din cate stiu eu…
marius