Generatia cronofoba

Suntem o generatie ciudata: cronofobi si cronofili.

Inclin sa cred ca suntem mai degraba cronofobi.

Eu una sigur sunt.

Ca sa fie termenii clari:

Cronofob = persoana care traieste mereu contra cronometru si se confrunta cu problema trecerii ireversibile a timpului. Se uita cu religiozitate si frica la ceas, uimindu-se cat de repede se consuma orele unei zile si lunile unui an.

Cronofil = timpul este bland cu aceasta persoana. Se desfata cu langoarea zilelor de vara…si de toamna…si de iarna…si de primavara…Nimic nu o preseaza si simte ca va trai o eternitate. Doar plictiseala timpului ce trece prea greu devine uneori o povara.

Cronofag (despre activitati) = care iti mananca timpul. Lucruri mici, dar dure si costisitoare.

De unde aceasta observatie?

Totul a pornit de la o discutie despre cronofagie cu Ana. Am relizat ca nu exista doar activitati cronofage, ci si oameni cronofobi si cronofili.

Cronofobi tind sa fie tinerii care sunt implicati in activitati de dezvoltare personala, cei care actioneaza. In utlima vreme am vazut destul de multi.

Cronofili sunt cei care asteapta sa li se dea si se lamenteaza ca nu primesc, cei care reactioneaza. Ii vad mai rar acum. Ma intreb daca este din cauza ca sunt mai putini sau din cauza ca nu prea mai am contact cu ei.

Am incercat sa imi aduc aminte de momentul in care am devenit cronofoba.

Mi-am dat seama ca pot localiza aceasta frica undeva la inceputul perioadei de scolarizare. Primele responsabilitati – primele simptome.

Incepand de atunci m-am raportat mereu la obiective care trebuie atinse. Desigur, obiectivele au evoluat, au devenit mai complexe, mai reale, mai pe termen lung.

Fundamentul a ramas acelasi: voi trai x ani. Din x, y ii voi petrece pentru a atinge obiectivul z. Anii sunt imparitit in luni, lunile in zile si zilele in task-uri.

Este o reala batalie. Dar este o batalie fara de care nu as putea trai.

Sunt cronofoba si mandra de asta!

Nu as suporta sa ma trezesc la pranz, sa ma intreb ce fac astazi ca sa imi omor timpul si apoi sa ma intorc in pat.

Este cronofobia o “boala”? Este o piedica in calea implinirii mele pe orice plan?
Nu! Este un propulsor. Daca nu mi-ar fi frica de timpul ce trece nu as trai timpul pe care il am.

Ramane intrebarea: “Noi, ca generatie, ce suntem? Cronofobi sau cronofili?”

July 16, 2006 | Filed Under Personale

 

Comments

Leave a Reply